Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana. Editie 2015

Când a constatat, pe baza identit??ii structurale între simptomul nevrotic, pe de o parte, ?i vis, act ratat, cuvânt de spirit, produse culturale, pe de alt? parte, c? între „normal ?i „patologic exist? doar o deosebire de grad, ?i nu una de natur?, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a incon?tientului. Spre deosebire de psihologia con?tiin?ei, care studiaz? fenomenele psihice con?tiente (sau accesibile în mod direct con?tiin?ei), psihologia incon?tientului cerceteaz? acele fenomene psihice accesibile con?tiin?ei doar indirect, prin intermediul interpret?rii de tip psihanalitic. Descoperirea incon?tientului psihic a revolu?ionat nu numai psihologia, ci ?i celelalte ?tiin?e ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc. Dac? ar fi s? formulez în pu?ine cuvinte ?i într-un mod sugestiv esen?a psihologiei incon?tientului, a? spune c? ea const? în ideea c? ?i oamenii s?n?to?i, nu numai nevroticii, au incon?tient. Iar incon?tientul oamenilor s?n?to?i are acelea?i con?inuturi ca ?i incon?tientul nevroticilor. Diferen?a e doar de grad. Vasile Dem. Zamfirescu Oricât ar p?rea de surprinz?tor, psihanaliza nu este, a?a cum ne-am obi?nuit s? o gândim, un domeniu nestructurat interior, ci un adev?rat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia ?i psihanaliza aplicat? – se afl? în rela?ii cronologice ?i logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitic?. Teoretizarea experien?ei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au cl?dit metapsihologia ?i psihanaliza aplicat?. Structura de rezisten?? a acestei cl?diri multietajate o formeaz? ideea de incon?tient. – V.D.Z. Parcurgerea celor optsprezece volume ale operelor complete a lui Jung mi-a prilejuit constatarea, surprinz?toare la prima vedere, c? exist? mai multe tipuri de arhetipuri, dac? folosim drept criteriu defini?ia arhetipului cu care Jung opereaz? de-a lungul întregii sale opere, ?i anume de pattern of behaviour, de for?? interioar? de ordinul instinctului, cu valen?e spirituale. Arhetipurile care corespund acestei defini?ii ?i pe care le-am numit tipice descriu într-adev?r o experien?? a speciei transmis? ereditar. Din categoria arhetipurilor tipice fac parte: arhetipul matern, arhetipul patern, arhetipul infans, anima, animus, arhetipul rena?terii, comunismul ca arhetip, arhetipurile regionale sau etnice, de tipul arhetipului germanilor (Wotan), cristalizare ?i transmitere a unei experien?e colective de ordin general, nu universal. – V.D.Z