Ioana

Ioana , de Anton Holban, este prima aparitie din Colectia FeminIN a editurii Publisol. Recuperat? târziu ca oper? important? a canonului interbelic, Ioana este poate cartea cea mai proustian? – adaptat? la fondul ?i la tramele autohtone – dintre toate romanele cu astfel de ambi?ii scrise de prozatorii români în epoc?. Romanul e o excep?ie în literatura noastr?, propunând un personaj feminin cu atribute bine individualizate, ce e mai degrab? un agent activ (nu pasiv) în cadrul cuplului protagonist. În plus, Holban reu?e?te s? scoat? par?ial povestea Adulterinei din cadrele strâmte ?i cli?eizate ale literaturii vremii. Ioana marcheaz? un moment experimental ?i este un vârf al proustianismului românesc. [Daiana Gârdan] Colectia FeminIN : Zece c?r?i de referin?? ale literaturii române. O pleiad? de personaje care, de dou? secole încoace, au canonizat o anumit? viziune asupra femeii ?i feminit??ii. Iubita, Ingenua, Inaccesibila, Mama, Fiica, So?ia, Gospodina, Adulterina – tipuri umane care, în operele reunite în aceast? colec?ie, cap?t? concrete?e în m?sura în care corespund unui anumit „ideal de feminitate“ stabilit ex cathedra de b?rba?i. Studiile introductive cu care se deschid toate volumele colec?iei încearc? s? deconstruiasc? aceast? imagine care s-a perpetuat în literatura român?, propunând, în acela?i timp, ?i noi chei de lectur?. Scopul e ca operele trecutului s? se poat? reconecta, în m?sura posibilului, atât cu prezentul literaturii, cât ?i cu realitatea social?. Despre drama naratorului Ioanei lui Holban, N. Manolescu vorbe?te ca despre o dram? de o clasic? puritate. Spre deosebire de romanul de dragoste (un subgen care, la data când Holban semneaz? Ioana, cunoa?te o excep?ional? dezvoltare) care populeaz? interbelicul românesc, cel holbanian propune un univers heterotopic, departe de sociabilitatea fie ea monden? sau provincial? cu care obi?nuiser? prozatorii no?tri publicul modernist. Eroii lui Holban sunt v?duvi?i de orice decor social ?i for?a?i s? g?seasc? în intimitatea cuplului toate resorturile necesare existen?ei lor (una totu?i livresc?, totu?i burghez?). De aceast? ie?ire din lume se leag? principalele ipoteze care au înso?it textul Ioanei în receptarea critic?. Cu toate acestea, absolutizarea acestei izol?ri de societate a eroilor holbanieni ar merita s? fie una dintre temele de revizitat în receptarea ?i analiza contemporan? a Ioanei. Recuperat târziu drept roman important al canonului interbelic, Ioana este poate opera cea mai proustian? – adaptat? la fondul ?i la tramele române?ti – dintre toate romanele cu astfel de ambi?ii scrise de prozatorii no?tri în epoc?. Astfel, concentrarea nara?iunii pe resorturile emo?ionale ?i senzoriale ale memoriei ?i ale tr?irii nu reprezint? altceva decât modelajul ales de Holban, într-un context în care romanul românesc înc? experimenteaz?, la scar? larg?, formule de import. Dar, ca ?i Proust, Holban nu elimin? decât par?ial dimensiunea teatral?, uneori caricatural?, conven?ional? a sociabilit??ii burgheze. Protagonistul este un monden prin excelen?? printre protagoni?tii de roman din contemporaneitatea sa. Ioana debuteaz? cu imaginea unui automobil de curse care nu are doar rolul de spa?iu transgresiv, ce conduce protagoni?tii acestui roman spre oaza lor intim?, izolat?, ci reprezint?, în acela?i timp, un element de decor monden, care plaseaz? automat cititorii în logica romanelor capitalei, a high classului bucure?tean. Nu mi se par întâmpl?toare aceste prime preciz?ri legate de decor ale naratorului, care constituie, dup? mine, una dintre cele mai str?lucite deschideri din romanul interbelic („În sfâr?it, automobilul de curse p?r?si centrul Bazargicului, coborî pe uli?e chinuite, o porni pe p?mântul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând ?i schimbând culorile ca marea cea a?a de apropiat?, ?i, printre maci, urme de sânge ce duc la cine ?tie ce crim? petrecut? în vreun ungher dosnic al acestei pustiet??i. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moar? ars?, unde ne-au p?r?sit câ?iva tovar??i de drum. Balcicul începea lâng? noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerându-ne aroma. Automobilul meu, cu pu?inii pasageri r?ma?i, s-a îndep?rtat de moar?, alunecând spre Cavarna minuscul?. Chiar la poarta casei, transfigurat? de a?teptare, m? întâmpin? Ioana”). Automobilul de curse contrasteaz? cu uli?ele chinuite ?i p?mântul galben, mi?carea lui, cu amor?eala acelei pustiet??i la cap?tul c?reia, pe narator, îl a?tepta Ioana – aproape un ritual de trecere dinspre ac?iune spre memorie: unde naratorul camilpetrescian, de pild?, avea un ritm alert al povestirii, o hegemonie a faptelor ?i a evenimentelor, naratorul lui Holban încetine?te sistematic ac?iunea cu superbe momente de descriere a unei naturi în slow motion. Aceast? încetinire nu-l face, îns?, pe protagonist mai pu?in monden, nu-l sustrage din logica intelectualit??ii mondene sau a micii burghezii reprezentate în alte romane citadine. Dimpotriv?, pe fondul acestui decor insolit, Holban construie?te, în subsidiar, o infrastructur? tematic? cât se poate de modernist?. O alt? calitate a naratorului holbanian îi tr?deaz? permanenta leg?tur? cu cutumele sociabilit??ii de lux. Privind-o pe Ioana, naratorul îi remarc? mai întâi de toate transformarea vestimentar? („Ioana, abia sosit? ?i ea la Cavarna, a ?i luat aerul provincial: ars? de soare, pe frunte cu câ?iva pistrui, îmbr?cat? f?r? grij?, cu picioarele goale în pantofi. Rochia ?i-a lucrat-o singur?, f?r? gust, cu toate c? a vrut s? o fac? preten?ioas?; parc? ?i-a luat modelul nu de la o mare croitoreas? unde se îmbrac? de obicei, ci din vitrina pr?v?liei principale din Cavarna”). Aceast? aten?ie la hainele Ioanei (?i nu numai ale Ioanei) se p?streaz? pe tot parcursul romanului. În realitate (?i în ciuda iluziei unei intimit??i dezgolite de conven?iile sociale), elementele de vanitate sunt foarte prezente, în stilul ?i spiritul genera?iei moderni?tilor interbelici, ?i cap?t? de fiecare dat? o însemn?tate imens? în economia tr?irii naratorului („O priveam acum cu dragoste, cu duio?ie, mil?, dar ?i cu reflec?ia: «Ce rochie urât?! E lipsit? de logic? dup? obicei, c?ci de atâtea ori a fost îmbr?cat? cu gust»”).             Despre spa?ialitatea închis?, heterotopic?, propus? de Holban în Ioana s-a discutat în aceia?i termeni, camera celor doi, mai ales, fiind privit? ca un soi de refugiu care îi protejeaz? pe cei doi iubi?i de societate, dar îi ?i oblig?, totodat?, la crearea unor forme de sociabilitate compensativ?. Ca spa?ii alternative, natura este re?inut? cel mai des – marea, plaja, un mediu, în cele din urm?, la fel de izolant ca odaia din pensiune. Un spa?iu prin excelen?? al mondenit??ii, este, în schimb, u?or trecut cu vederea. Strada reprezint? decorul a nu mai pu?in de ?aisprezece microepisoade sau scurte rememor?ri ale unor fragmente de via?? dintre cei doi. Str?zile de ora? sau bulevardele, în general, ?i Calea Victoriei, în particular, sunt f?r? doar ?i poate spa?iile cele mai deschise spre fenomenele occidentale, moderniste, cele mai mondene locuri în care sociabilitatea se împlete?te aproape de fiecare dat? cu o form? de exhibi?ionism sau de flaneurism. Or, nici Holban nu pare s? dea înapoi de la acest plot device de care uzeaz? colegii s?i de genera?ie, dar îi altereaz? u?or func?ia. Cavarna este toat? doar o strad?, observ? naratorul, nelipsit? de cafenele ?i pr?v?lii, dar acestea sunt ?terse ?i s?r?c?cioase; strada este fundalul imaginat al adulterului Ioanei – naratorul se plimb? pe anumite str?zi, evitându-le pe altele, pentru a nu o vedea pe Ioana cu cel?lalt, iar, în alte instan?e, tot el pânde?te la fiecare col? de strad? femeile care sem?nau cu Ioana. Tot strada devine ?i inamicul cel mai temut („Distan?ele deveniser? o juc?rie de copil, c?ci nu aveam decât teama s? nu apar? col?ul de strad? unde o s? ne desp?r?im”), scena suferin?ei celor doi („biat? epav? uman? care totu?i pe strad? salut? uneori un cunoscut sau, traversând, a?teapt? s? treac? un automobil ca s? nu fie c?lcat”, „mi-a ap?rut aceea?i imagine cum o descoperisem pe strad?: slab?, trist?, obosit?, ?chiop?tând dizgra?ios”), arena de divertisment monden („Pe strad? am v?zut multe fete dr?gu?e, îmbr?cate de prim?var?, cu bucuria circulându-le în tot corpul, ?i îmi pl?ceau, cu fiecare aveam în gând o aventur?, chiar dac? nu le-a? mai fi recunoscut. Deta?am un chip f?r? realitate, dar în care se îmbinau toate pe care le observasem, sau ?i altele pe care le visasem alt?dat?”) sau de joc pentru actorii principali („Alt? dat? am z?rit-o cu Viky la bra?, pe Calea Victoriei, pe la ora ?ase seara, când e lume mult? pe strad?. Niciodat? nu-i pl?cea s? treac? pe Calea Victoriei. O fi venit cu dorin?? ascuns? s? m? întâlneasc??”). În Ioana lui Holban, decorul str?zii ia, de fiecare dat?, forma st?rii suflete?ti a naratorului ?i func?iile sale deriv? din spa?iul socializ?rii, al spectacolului monden, din spa?iul, pe rând, fertil sau ostil în economia evolu?iei rela?iei amoroase a celor doi protagoni?ti.                În toate aceste puneri în scen?, codurile de gen active în epoc? sunt suficient de vizibile încât personajul Ioanei s? fie un candidat potrivit pentru o analiz? aplecat? spre reprezentarea femeii în romanul de dragoste interbelic, în spe?? în cel scris de b?rba?i, cum este ?i cazul romanului de fa??. Nu e neobi?nuit pentru conven?iile societ??ii interbelice române?ti – ?i, în consecin??, nici pentru transpunerea în fic?iune a acestora – ca inteligen?a femeilor s? fie priceput? ?i perceput? exclusiv drept un atu masculin, o ie?irea din norm?, o abera?ie, aproape. Nici naratorului holbanian nu i se pare mai pu?in stranie inteligen?a Ioanei, „viril?, f?r? memoria facil? a femeilor”, care „consta în spirit critic cu ocazia c?r?ilor, ceea ce n-am mai întâlnit niciodat? la alt? femeie”. Atuurile virile ale Ioanei o fac un partener aproape egal de dialog cu naratorul („Am l?sat-o mai târziu s? interpreteze singur?, ?i eu numai îmi dam cu p?rerea, profesor ?i elev?. Dar curând elucida perfect orice, f?r? ajutorul meu, ?i vedeam cu stupefac?ie c? eu nu mai aveam niciun rol. Am trecut la Racine, i-am detaliat cum din fiecare vers se desface o nou? definire psihologic?, am c?utat s? reconstituiesc via?a fiec?rui personaj. Curând toate piesele lui Racine îi erau familiare, ?i eu nu mai puteam contribui cu nimic. De altfel, dup? Andromaca am l?sat-o singur? s? g?seasc? explica?ii si eram sigur ca va reu?i perfect. Iar mai târziu multe în?elesuri mi le-a clarificat ea mie”). Ca Pygmalion, protagonistul vede în Ioana o crea?ie proprie ?i rareori ceva îi este atribuit Ioanei f?r? ca naratorul s?-?i clameze contribu?ia, victoria. Acolo unde i se recunosc Ioanei propriile merite sau calit??i posibile ?i în lipsa rela?iei dintre cei doi, este invocat un alt agent masculin („Am un mare regret c?, vorbind de inteligen?a excep?ional? a Ioanei, o reduc, punând-o în func?ie de a mea, o explic prin puterile judec??ii mele, când de fapt ea exist? în sine îns??i, are gusturi pe care le-am ajutat s? se dezvolte, dar îmi preexistau ?i s-ar fi dezvoltat în acela?i chip dac? alte ocazii s-ar fi oferit, vreun profesor b?trân ?i pricep, de exemplu”). La polul opus, feminitatea Ioanei mai mult o saboteaz? decât o ajut? („În nevoia Ioanei de a merge la biseric? se poate vedea ce u?or era influen?at?, femeie prin excelen??, ?i toat? cultura ?i inteligen?a nu serviser? la nimic”). Toate dialogurile dintre cei doi care începeau de pe un picior de relativ? egalitate, în care p?rerile lor erau coerente, uneori identice, sintetice, se destabilizau atunci când, interpretând în chei diferite evenimente sau fic?iuni, Ioana î?i devoala „temperamentul de femeie”, care o conducea inevitabil la ceea ce naratorul interpreta drept concluzii eronate, lirice, femeie?ti. Autorul nu las? mult loc imagina?iei când vine vorba despre viziunea sa, o expune în repetate rânduri, de pild? atunci când mediteaz? asupra felului în care rela?ioneaz? Ioana în cuplu, universalizând-o, dar mai ales explicându-i comportamentul prin sl?biciunile sexului s?u: „Misterul feminin… Nu este nevoie s? asi?ti la întâmpl?ri mari ca s? te înfiori. În mijlocul conversa?iei celei mai tandre, când femeia este de perfect acord cu tine, ?i aprobarea ei vine complet, f?r? s? fii deloc vinovat, printr-o vorb? neprev?zut? distruge construc?ia tuturor planurilor”. Apeten?a pentru decodarea „misterului feminin” este prezent? de la originile romanului românesc pân? în prezent, iar romanul de dragoste sau erotic reprezint? platforma cea mai fertil? pentru manifestarea acestor gesturi meditative. De la autori de fic?iuni amoroase din sec. al XIX-lea ca Traian Demetrescu sau R?dulescu-Niger la romancierii interbelici ca Gib Mih?escu, Camil Petrescu sau Holban, comentariile menite s? descifreze feminitatea revin cu o caden?? aproape ritualic?. Misterul Ioanei este, pentru Holban, coabitarea a doua tipuri de sensibilitate, a dou? ritmuri interne diferite ale personalit??ii sale, a dou? viziuni despre lume radical opuse – una feminin?, definit? prin idilism, instabilitate emo?ional?, uneori chiar mali?ie, alta masculin?, definit? mai ales de alegerile Ioanei în termeni de entertainment cultural ?i de capacit??ile sale critice. Coerent cu peisajul interbelic modern, Holban vede adeseori în Ioana o femeie emancipat?. La fel de coerent cu acest peisaj, îns?, este ?i confundarea formelor sale de emancipare cu forme de transgresie a rolului s?u de gen. Nici pentru Holban, ca pentru al?ii înaintea lui, o femeie nu poate s?-?i autodep??easc? limit?rile sexului s?u decât prin însu?irea, dezvoltarea ?i practicarea unor valori masculine. Însu?i contrastul pe care Holban îl identific? ?i c?ruia îi dedic? largi momente de contempla?ie este, de fapt, re?eta care-i între?ine iubirea pentru Ioana ?i atrac?ia pentru ea. Ioana este o partener? feminin?, dar un partener de dialog demn, c?ci viril. Pu?ine sunt romanele de dragoste române?ti moderne care reu?esc s? sparg? aceast? logic? ce nu reu?e?te s? dep??easc? ni?te stereotipii de gen adânc înr?d?cinate în discursul cultural autohton. Ioana nu este unul dintre ele. Cu toate acestea, este unul dintre pu?inele romane care propun un personaj feminin care este un mai degrab? un agent activ, nu pasiv, în cadrul cuplului protagonist ?i care, dincolo de explica?iile pe care naratorul le g?se?te, are atribute bine individualizate ?i scoate, par?ial, povestea adulterinei din cadrele strâmte ?i cli?eizate ale literaturii vremii. Inteligen?a scriiturii lui Holban comprim? în observa?iile sale ?i în momentele de introspec?ie diferite în?elesuri, care se întind de la medita?ia asupra rolurilor de gen la un comentariu metacritic despre propria scriitur?. La fel ca în cazul prozatorilor români ce experimenteaz? cu formula subiectiv?, ?i Anton Holban propune un portret al celuilalt mediat de propriul filtru asumat subiectiv. Relectura Ioanei lui Holban în secolul XXI nu poate fi altfel decât atent? la locul pe care acest roman îl are în istoria evolu?iei romanului românesc modern. Ca roman de dragoste, o lectur? critic? a codurilor de gen din epoc? pe care nara?iunea le con?ine ?i le metabolizeaz? este, poate, cea mai necesar?; ca roman modern ?i subiectiv, o lectur? care s? refocalizeze interpretarea arhitecturii romanului, de la o privire tradi?ional?, a resorturilor interne, la una atent? la felul în care Ioana reprezint? deopotriv? un moment experimental ?i un vârf al proustianismului românesc este, cred, una dintre lecturile cele mai productive.  – Daiana Gârdan